“Every artist dips his brush in his own soul, and paints his own nature into his pictures.” ~Henry Ward Beecher.
……………………………..
Când pânza albă este în fața mea, e o tăcere deplină. E golul și cele infinite posibilități de forme și culori pe care poate să le imbrace, cu prima tușa pe care o redau pe pânză. E începutul creației. Dacă îi dau ascultare cu inima, încep să aud voci șoptindu-mi povești, stări și emoții. Pânza albă devine cea mai frumoasă, atunci când mă hotărăsc să o pictez. Căci ea este tot ceea poate deveni, este suma tuturor tablourilor care se pot naște vreodată, iar asta o face să aibă o putere absolută în fața oricărui pictor. Până de curând, o asemănam cu o teamă pe care o simteam permanent, cu frica de a eșua, orchestrată de presiunea criticii mentale de a nu o face irosită. De puțin timp, am început să o văd în toată splendoarea ei. Realizarea profundă, născută din interiorul meu este că intotdeauna dacă stric o foaie sau o pânză goală, voi putea lua oricând o alta pentru a reîncepe. Am transformat posibilul eșec în joacă experimentală, astfel rămânând doar bucuria Începutului.
Când pânza albă stă în fața mea, vorbește cu mine. Mă simt îndreptățită să o pot mâzgăli după bunul plac sau să o transform într-un tablou elaborat, căci, ca și creator asumat, un pictor este antrenat doar în procesul picturii, fără a încerca să gândească un rezultat.
De aceea, îmi las picturile să vorbească, le ascult și mă ascultă. Arta intuitivă este o artă care nu poate fi încadrată în niciun tipar obișnuit sau curent. Ea este sălbatică, simplă și raw. Și crește și evoluează o dată cu creatorul său.
La cursurile de pictură intuitivă, cursanții se blochează de cele mai multe ori, atunci când le pun coala de hârtie albă în față. Timpul până la startul picturii efectiv este de obicei lung, poate naște frustrări de moment și judecăți proprii. Așa că facem câteva exerciții de relaxare și imprietenire cu albul foii.
Să îți permiți să strici/ să „greșești” înseamnă că ești pregătit să pictezi. Foi sunt nenumărate, poți avea câte începuturi dorești. Lasă deoparte orice simți că te reține și rupe foaia. Mai rupe-o o dată, mototoleste-o, arunc-o la gunoi. Fă-o de câte ori e nevoie,până când albul nu te mai inhibă, nu te mai constrânge. Când vei simți că nu mai este nicio teamă care te ține pe loc, vei da startul… și vei simți bucurie și încredere în tot ceea ce poți face. Te vei simți nemărginit.
